Stârvul

Pe când Iisus făcea o călătorie împreună cu ucenicii săi, mergând pe cale, au văzut în marginea drumului un stârv de câine. Era acolo de ceva vreme şi intrase în putrefacţie. Priveliştea era înfiorătoare: putrezit animalul devenise hrană pentru viermi şi răspândea un miros înfiorător. Ucenicii şi-au acoperit nasul cu mâneca şi au grăbit pasul închizând ochii, pentru a nu vedea acea oroare.

Iisus s-a oprit şi a privit atent şi liniştit dinţii albi şi strălucitori ai cadavrului. Apoi a spus cu vădită încântare:
–Ce dinţi minunaţi are animalul acesta!

Inorogul

Un om fugind de inorog, căzu într-o prăpastie şi apucându-se cu mâinile, se sui într-un copac, unde se credea în afară de primejdie. Privind în jos văzu doi şoareci, unul alb şi altul negru, care rodeau copacul de la rădăcină. Curând copacul se va prăvăli. În fundul prăpastiei, un şarpe, groaznic la vedere, suflând cu foc, cască gura să-l înghită. Privind ramura, pe care îşi înţepenise picioarele, văzu patru capete de aspidă. Ridicând, în sfârşit, disperat, ochii în sus, văzu picurând din ramurile acelui copac puţină miere. Deci părăsindu-şi grija şi toate nevoile, ce-l cuprinsese, se porni să guste mierea.