ARHIMANDRITUL CHIRIAC NICOLAU
Mănăstirea Neamţ
(1839-1907)

Acest cuvios părinte arhimandrit din Mănăstirea "Neamţ a rămas în memoria urmaşilor săi, mai ales prin faptele sale de binefacere şi milostenie creştină ce se cuvin a fi pomenite. Era de loc din satul Humuleşti. În Războiul de Independenţă din anul 1877 a fost pe câmpul de luptă, ca ordonanţă a unui general. Apoi, îmbolnăvindu-se generalul şi simţindu-se aproape de moarte, a încredinţat ordonanţei sale o sumă de bani, cu obligaţia de a-i folosi în opere de binefacere creştinească.

După război, sergentul Constantin Chiriac se întoarse acasă şi intră ca frate în obştea Mănăstirii Neamţ. Stareţul Timotei, văzând ascultarea şi osârdia sa la cele duhovniceşti, l-a făcut călugăr, apoi diacon şi preot. Căutând să împlinească cu nepătată conştiinţă rugămintea generalului mort departe de ţară, ieromonahul Chiriac Nicolau a folosit banii încredinţaţi pentru alinarea bolnavilor şi luminarea copiilor neştiutori de carte.

În anul 1895 a construit o şcoală primară cu 4 săli de clasă în satul Vânători-Neamţ, precum se vede până astăzi, şi a înzestrat-o cu o preţioasă bibliotecă de sute de cărţi ieşite din vechile noastre tiparniţe bisericeşti. De asemenea, a donat o altă sumă de bani la Spitalul public din Târgu Neamţ, pentru mângâierea bolnavilor şi efectuarea unor înnoiri. Banii rămaşi i-a împărţit la mănăstiri şi biserici pentru odihna sufletului celui răposat.

În anul 1890, ieromonahul Chiriac Nicolau a fost făcut duhovnic şi arhimandrit în obştea Mănăstirii Neamţ şi câţiva ani arhimandrit de scaun al Episcopiei Ismailului şi Dunării de Jos. Timp de aproape 20 de ani, cât a mai trăit, a săvârşit cu multă evlavie cele sfinte, fiind nelipsit de la biserică şi îndeletnicindu-se cu sfătuirea şi mărturisirea credincioşilor şi a călugărilor, care îl aveau ca pe un bun părinte duhovnicesc. În anul 1907, arhimandritul Chiriac s-a dus la Hristos, să primească plata ostenelilor sale.