Sfinti romani
 
Articole
Sfinti romani
Calendar Sfinti
Sfanta Lumina
Pilde crestine
Link-uri web
Cautare in site
Contact
Harta site
Turmalina
Vitamina A E

www.vitaminamea.ro - un blog despre toate vitaminele (inclusiv vitamina E si A) si mineralele necesare corpului nostru. Sursa ta de informatii despre vitamine si minerale.
Un nou tip de economie de combustibil folosind HHO, un amestec de hidrogen si oxigen pentru autovehicule. Folosind un adaos de HHO la combustibilul masinii veti obtine economii de pana la 25%. Numai cu HHO
Un nou magazin online care vinde produse cu turmalina. Acest mineral (turmalina) la contactul cu pielea, adica la marirea temperaturii sale, va genera raza infrarosii, precum si un slab curent electric si un camp magnetic asociat acestuia. Turmalina de la eden line are efecte vindecatoare in multe afectiuni, datorita emisiilor cristalului de turmalina. Incercati produse cu turmalina (centuri de tratament cu turmalina pentru articulatii si coloana realizate prin tehnologia turmalinei lichide.

Arhimandritul Irinarh Roseti, Manastirea Horaita si Muntele Tabor Print E-mail
Sfinti romani - Sfinti romani intre 1850-1900

ARHIMANDRITUL IRINARH ROSETI
Mănăstirea Horaiţa şi Muntele Tabor
(1771-1859)

a. Viaţa

Acest cuvios arhimandrit, stareţ, duhovnic şi sihastru a fost unul din marii călugări ai monahismului românesc din secolul XIX.

Cuviosul Irinarh s-a născut în anul 1771 în oraşul Focşani, din vestita familie de dregători moldoveni, numită Roseti. Părinţii săi, Nicolae şi Pelaghia, l-au crescut în frică de Dumnezeu şi l-au dat să înveţe carte românească şi elinească, după obiceiul vremii. La vârsta de douăzeci de ani, părinţii voiau să-l căsătorească; dar el, pe ascuns, s-a dus la Mănăstirea Neamţ să se facă monah. După trei ani de ascultare este călugărit şi apoi rânduit ca ucenic la tipografia mănăstirii, de curând înfiinţată. Aici ajunge tipograf iscusit şi lucrează la tipărirea Vieţilor Sfinţilor.

Dorind să sporească în nevoinţa călugărească şi să urmeze părintelui său duhovnicesc, ieroschimonahul Iosif Pustnicul de la Văratec, a plecat din Mănăstirea Neamţ şi s-a făcut sihastru în pădurile din jurul Schitului Nechit, ţinutul Neamţ. Aici petrece în linişte 12 ani de zile, ajungând un mare lucrător al rugăciunii lui Iisus. În anul 1823 pleacă spre Sfântul Munte, dar este oprit la Bucureşti de prietenul său, mitropolitul Grigorie, ca să-i organizeze tipografia. După trei ani de ascultare la Mitropolia Ungrovlahiei, în anul 1826 pleacă la Muntele Athos, unde stă numai doi ani din cauza răscoalelor balcanice.

În anul 1829 se întoarce în Moldova şi ajunge pustnic în Muntele Horaiţa. În anul următor este făcut preot şi arhimandrit la Iaşi, de mitropolitul Veniamin Costachi. În anul 1831 întemeiază Mănăstirea Horaiţa şi devine primul ei stareţ, păstorind această mănăstire până în anul 1843 şi formând un sobor de peste 70 de călugări. Apoi, lăsând stareţ pe unul din ucenici, pleacă la Locurile Sfinte cu ierodiaconul Nectarie Banul şi se stabilesc pe Muntele Tabor. Acolo petrec împreună 16 ani de zile în desăvârşită sihăstrie şi dorire de Dumnezeu, răbdând multe ispite de la oameni şi de la diavoli. În anul 1859 începe construcţia unei mari biserici de piatră pe Tabor, în cinstea Schimbării Domnului la Faţă, dar nu reuşeşte s-o termine.

La 26 decembrie 1859, cuviosul arhimandrit, stareţ şi duhovnic Irinarh se mută la cele veşnice, regretat de fiii săi duhovniceşti, şi este înmormântat în biserica începută de el şi terminată de ucenicul său. După câţiva ani, osemintele sale au fost strămutate în partea de miazăzi, alături de ctitoria sa.

 

 

b. Fapte şi cuvinte de învăţătură

  1. Arhimandritul Irinarh Roseti dorea din copilărie să slujească lui Hristos, însă era întristat că nu-i dădeau voie părinţii. într-o noapte, pe când erau cu toţii la nuntă, tânărul Ioan, dezgustat de cele pământeşti, a ieşit afară, şi-a schimbat haina cu a unui prieten credincios şi, însemnându-se cu Sfânta Cruce, a pornit spre Mănăstirea Neamţ.

  2. Mergând pe jos toată noaptea, spre ziuă a adormit puţin în marginea unei păduri. Şi iată, un tânăr frumos îmbrăcat s-a apropiat de el şi i-a zis:
    - Vrei să te faci monah?
    - Aşa, dacă o vrea Dumnezeu, a răspuns Ioan. Atunci tânărul acela i-a închipuit Muntele Tabor şi i-a zis:
    - Vezi muntele acesta? Dacă vrei să te faci monah, aici să te sui. Să nu te abaţi nici la dreapta, nici la stânga, ci drept în vârful muntelui să te sui!
    Deşteptându-se, Ioan a înţeles că trebuie să se nevoiască pe Muntele Taborului.

  3. După plecarea sa la mănăstire, l-au căutat părinţii peste tot, dar nu l-au găsit. Atunci au trimis oameni să-l caute pe la toate mănăstirile, până şi la Sfântul Munte. Abia după doi ani de zile, unul din casnicii tatălui său, care îi schimbase hainele la plecare, l-a găsit la Mănăstirea Neamţ. Deci, întorcân- du-se, le-a spus:
    - Am aflat pe fiul vostru Ioan la Mănăstirea Neamţ. Dar acum nu aveţi ce să-i faceţi că s-a făcut monah. Iar părinţii s-au bucurat că l-au aflat sănătos şi că şi-a ales partea cea bună. Apoi au mulţumit lui Dumnezeu că a binevoit să primească jertfă din ostenelile lor.

  4. Spunea ucenicilor săi arhimandritul Irinarh că, după ce a fost primit în Mănăstirea Neamţ, trei ani de zile a fost rânduit la cele mai de jos ascultări, cercându-l de răbdare şi smerenie. Apoi, văzându-l stareţul că împlineşte cu sârguinţă toate poruncile, l-a îmbrăcat în chipul călugăresc şi l-a dat la tipografie, ca ajutor primului tipograf.

  5. Învăţând meşteşugul tipografiei, părintele Irinarh a ajuns tipograf vestit şi a lucrat patru ani de zile la tipărirea sfintelor cărţi, „ajutat de încă 30 de monahi" (Aceasta s-a petrecut în anul 1807, când s-a întemeiat prima tipografie în Mănăstirea Neamţ) căci avea mare râvnă pentru împodobirea bisericilor cu cărţi de slujbă şi de învăţătură.

  6. Părintele Irinarh tipograful era încă foarte lepădat de cele pământeşti, iubind toată viaţa sărăcia lui Hristos. El se îndestula numai cu hrana şi îmbrăcămintea de la obşte. Murind tatăl său, a venit un om de încredere din partea rudelor cu o cutie pecetluită cu 200 lire de aur. Această sumă era dreptul său de moştenire trimis de mama sa. Dar smeritul nevoitor, în acelaşi ceas a încredinţat moştenirea în mâinile stareţului spre trebuinţele mănăstirii.

  7. Aprins de dorul vieţii pustniceşti, părintele Irinarh a ieşit din obşte şi s-a retras în Munţii Nechitului, nu departe de schitul cu acelaşi nume. Aici s-a nevoit singur 12 ani în post şi rugăciune, mâncând o dată pe zi pâine şi apă la apusul soarelui, iar sâmbăta şi Duminica gustând bucate cu untdelemn.

  8. Dorind să sporească şi mai mult în ne voinţa pustnicească, Cuviosul Irinarh a plecat din pădurile Nechitului la Muntele Athos. În Bucureşti, însă, a fost oprit de mitropolitul Grigorie să-i întemeieze şi o tipografie pentru nevoile Bisericii. Şi a zăbovit trei ani încheiaţi la Bucureşti, până a organizat tipografia şi a învăţat pe câţiva călugări meşteşugul tipăririi cărţilor. Apoi a plecat la Sfântul Munte.

  9. Spunea ucenicul său că doi ani de zile a petrecut Cuviosul Irinarh în post şi rugăciune sub vârful Atonului. Apoi, din cauza deselor tulburări, s-a reîntors în Moldova şi s-a stabilit la Schitul Horăicioara-Neamţ. Dar, văzând că monahii de aici nu au biserică încăpătoare şi schitul este lovit de vânturi şi furtuni, a hotărât să zidească jos, lângă Muntele Horaiţa, o nouă biserică şi chilii pentru călugări, cu banii adunaţi de la credincioşi.

  10. Spunea acelaşi ucenic că, în primăvara anului 1830, a mers părintele Irinarh la Iaşi împreună cu el, să ceară binecuvântarea mitropolitului pentru începerea lucrului. Dar, auzind mitropolitul Veniamin că este de neam mare şi văzându-l cuvios şi înţelept, 1-a oprit la sine câteva zile şi 1-a făcut, împotriva voinţei sale, preot şi arhimandrit. Apoi, dându-i binecuvântare să zidească biserica, l-a slobozit cu pace, trimiţându-i şase care cu alimente pentru lucrători.

  11. La începutul Postului Mare s-au coborât amândoi din munte să caute loc de mănăstire. Deci, cântând paraclisul Maicii Domnului şi adăugând şi alte rugăciuni, au însemnat câţiva brazi cu chipul crucii, drept loc pentru altar. Seara au făcut foc şi au rămas acolo. Cuviosul Irinarh s-a rugat toată noaptea să-i descopere Dumnezeu unde anume să zidească biserica. Şi îndată a văzut o lumină, ca o văpaie de foc, deasupra unui brad. Atunci şi-a deşteptat ucenicul, au luat veşmintele şi, apropiindu-se, au cântat împreună Paraclisul Maicii Domnului. Apoi, găsind bradul, a zis:
    - Aici va fi altarul!
    După câteva zile a început construcţia bisericii. Aşa a luat fiinţă Mănăstirea Horaiţa.

  12. Terminându-se biserica cu hramul „Botezul Domnului" şi mai multe chilii, arhimandritul Irinarh a fost numit stareţ. Şi s-au adunat în jurul lui, în câţiva ani, până la 70 de monahi, dintre care 12 erau preoţi, 4 diaconi, 4 cântăreţi şi restul ascultători. Astfel, bătrânul a povăţuit bine mănăstirea şi soborul, ca un adevărat părinte, până în anul 1843. Apoi, lăsând pe arhimandritul Ermoghen Buhuş egumen în locul său, a plecat la Ierusalim.

  13. După ce s-au închinat Cuviosul Irinarh şi ucenicul său, ierodiaconul Nectarie Banul, la Mormântul Domnului, au plecat spre Galileea şi au zăbovit cinci ani în Nazaret, până au deprins limba arabă. Apoi a zis bătrânul către ucenic:
    - Fiule, tocmeşte un om cu doi asini, pune bagajul deasupra şi să mergem în Muntele Taborului, unde mi-a poruncit Domnul prin îngerul Său, ca să şedem acolo în pustie.
    - Părinte, a zis ucenicul, Muntele Tabor este plin de tâlhari şi fiare sălbatice. Ducem bagajul în mâinile tâlharilor, să ni-l ia şi să ne lase goi?
    - Fiule, acest bagaj eu l-am dăruit Muntelui Tabor. Dacă va voi Hristos să-l păzească, îl va păzi. Iar de-l va lăsa în mâinile tâlharilor, El ne va da altul în loc, căci este bogat. Atunci, tăcând ucenicul, s-au urcat amândoi pe Tabor, fiind acoperiţi cu darul lui Dumnezeu şi izbăviţi de tâlharii văzuţi şi de cei nevăzuţi.

  14. Spunea ucenicul că a sihăstrit împreună cu duhovnicescul său părinte 16 ani de zile în peşterile şi pădurile de pe vârful Muntelui Tabor, răbdând multe ispite, frică de la oameni şi de la fiarele sălbatice, foame, sete, lipsă şi arşiţă. Primii ani au locuit în peşteri. Apoi au început să repare trei chilii vechi, ruinate. Apoi au adunat piatră de zidărie, au pregătit var, au strâns apă de ploaie în bazine de piatră şi au colectat ajutoare de la creştini. Iar în vara anului 1859 au început construcţia unei noi biserici în cinstea Schimbării Domnului la Faţă, pe ruinele vechii biserici ortodoxe, distrusă în secolul XIII. Era prima biserică românească la Locurile Sfinte.

  15. Spunea iarăşi ierodiaconul Nectarie, ucenicul său, că locuitorii din părţile Nazaretului, din Cana Galileii, din Ptolemaida şi din tot ţinutul preţuiau foarte mult pe Cuviosul Irinarh. Toţi alergau la el pentru sfat, pentru citit şi spovedanie, căci aveau pe stareţ la mare evlavie, pentru că şedea în pustie. Încă îi dăduse Dumnezeu dar că, dacă citea la vreun bolnav, se făcea sănătos; iar cei ce nu năşteau copii veneau la sfinţia sa cu credinţă şi le citea rugăciuni, îi binecuvânta şi le zicea:
    - După credinţa voastră, fiilor, să vă asculte Dumnezeu cererea! Şi îndată se împlinea dorinţa lor.

  16. Mai spunea ucenicul că odată a venit la bătrânul, pe Tabor, un meşter zidar din Nazaret, anume Iosif, cu soţia, care, după opt ani de căsnicie, nu aveau copii. Atunci s-a rugat cuviosul pentru ei, i-a binecuvântat şi i-a slobozit la casa lor. După aproape un an de zile, cei doi soţi au venit la părintele Irinarh cu primul copil în braţe şi l-au botezat.

  17. Părintele Nectarie spunea şi acestea:
    - într-o zi, o femeie mahomedană din satul Daburia, de la marginea muntelui, a urcat cu copilul în braţe pe Tabor şi, apropiindu-se de bătrânul, i-a spus, plângând:
    - Fă milă cu mine, părinte, şi citeşte copilului meu, că este bolnav de moarte!
    - De ce vii la mine, i-a zis el, preot creştin fiind eu? Du-te la popa vostru şi la doctori.
    - Nu mă duc la nimeni altul. Eu am venit la Dumnezeu şi la sfinţia ta şi cred că, de vei citi fiului meu, se va face sănătos.
    Iar părintele, văzând credinţa ei, a binecuvântat şi a sfinţit apa, apoi a stropit copilul, i-a citit câteva rugăciuni, l-a însemnat cu semnul Sfintei Cruci şi a zis:
    - Crede în Dumnezeu, femeie, şi mergi cu pace, că fiul tău se face sănătos.
    Într-adevăr, cum a ajuns acasă, copilul s-a făcut sănătos. De bucurie, femeia a spus minunea aceasta în tot satul.

  18. Spunea iarăşi ucenicul că, auzind hogea din sat de vindecarea copilului, s-a mâniat şi a zis bărbatului acelei femei:
    - De ce lăsaţi femeile voastre de se duc la ghiaurul acela din munte să citească copiilor voştri?
    Atunci, omul, mâniindu-se, a zis:
    - Mâine dimineaţă mă duc să-l împuşc.
    Deci, urcând pe Tabor, a intrat în chilia Cuviosului Irinarh, căutând să-1 ucidă. Dar bătrânul se ruga în pădure. Atunci cu voia lui Dumnezeu a orbit arabul şi, ieşind afară, nu găsea cărarea să coboare. Întâlnindu-l, părintele l-a întrebat:
    - De unde eşti, omule, şi pe cine cauţi?
    - Iartă-mă, părinte, că ţi-am greşit. Eu sunt bărbatul femeii căreia i-ai făcut copilul sănătos. Îţi mulţumesc, omule al lui Dumnezeu. Dar m-au ocărât mai-marii satului şi eu am venit să te ucid. Însă, Dumnezeu n-a voit să-ţi fac ţie rău celui ce mi-ai făcut bine şi, m-a pedepsit, că, iată, am orbit şi nu văd pe unde să merg.
    Atunci cuviosul, milostivindu-se spre el, l-a luat de mână şi i-a zis:
    - Vino să-ţi arăt eu cărarea că, de acum, cu darul lui Dumnezeu, vei vedea, că ţi-ai cunoscut greşeala şi te-ai pocăit. Dumnezeu să te ierte, mergi în pace.
    Din clipa aceea arabul a văzut şi a coborât sănătos la casa lui.

  19. Altă dată, mai mulţi săteni au urcat pe Tabor după lemne. Iar unul din ei, intrând în chilia cuviosului când el nu era acolo, i-a furat un mic vas cu untdelemn şi l-a dus în casa lui. Dar îndată ce l-a turnat în vasul său, s-a spart vasul fără veste şi s-a vărsat tot untdelemnul.

  20. În altă zi au venit pe munte nişte ţărani arabi din satul Nain să taie lemne. Deci, văzând lângă chilia Cuviosului Irinarh un copac drept şi frumos, i-au zis:
    - Bătrânule, lasă-ne să tăiem copacul acesta, că ne este de trebuinţă.
    - Toată pădurea este a voastră, a răspuns părintele, iar acesta mi-l lăsaţi mie ca să şed la umbră, că este lângă biserica noastră.
    - Ce să ascultăm noi pe ghiaur!, au zis ei, şi cereau copacul. Atunci părintele le-a zis:
    - Tăiaţi-l, dar nu faceţi bine, şi să ştiţi că nu vă veţi bucura de copacul acesta!
    Deci, tăind copacul, pe când îl coborau de pe munte, au căzut cu el şi puţin de n-au murit. Apoi l-au pus pod la casă, dar îndată s-a risipit podul şi pe toţi i-a rănit. Atunci au scos copacul acela, l-au aruncat afară din sat şi nimeni nu mai îndrăznea să-l ridice de jos.

  21. Mai spunea părintele Nectarie că într-o vreme se ascunsese un balaur înfricoşat în peşterile de pe Muntele Tabor. Din întâmplare, intrând Cuviosul Irinarh în peşteră, a dat peste el. Atunci fiara a început a sufla şi a fluiera ameninţător. Iar bătrânul i-a zis:
    - Taci, taci, nu te mânia, că n-am venit să-ţi fac vreun rău. Şi s-a potolit fiara. Dar pe bătrân l-a durut inima trei zile de suflarea cea veninată.
    Auzind de balaur, creştinii din Nazaret au venit la bătrânul pe Tabor şi i-au zis:
    - Spune-ne, părinte, unde ai văzut balaurul, că am venit să-l împuşcăm.
    - Ba nu, fiilor, a răspuns cuviosul, să nu-i faceţi nici un rău, că eu am făcut pace cu el. Eu m-am făgăduit să nu-i fac nici un rău, precum nici el nu mi-a făcut mie, nici altuia vreun rău. Dacă vă voi da voie să-1 ucideţi, greşesc înaintea lui Dumnezeu, că mă fac mincinos şi călcător de pace. Apoi, nu cumva, mâniindu-se, să ucidă pe careva dintre voi şi să mă fac eu vinovat de aceasta. Ci lăsaţi-l, că şi el este zidirea lui Dumnezeu, şi l-a trimis la mine să-mi dea o spaimă bună, ca să nu mă mândresc că şed pe Tabor. Atunci s-au liniştit oamenii şi, ascultând sfatul cuviosului, s-au întors la Nazaret.

  22. Mărturisea ucenicul şi acest lucru de taină, cum că stareţul său, arhimandritul Irinarh, dobândise darul preasfintei rugăciuni a lui Iisus. Pe când stătea la singurătate în pădurile Nechitului, se nevoia mult cu post şi cu rugăciuni, cu privegheri şi cu lacrimi către Dumnezeu şi către Preacurata Lui Maică, cerându-i darul rugăciunii minţii. Iar Dumnezeu i-a ascultat cererea şi i-a dăruit rugăciunea care se lucra în inima lui neîncetat. Părintele însă se păzea foarte mult să nu ştie nimeni, că fugea de slava oamenilor, ca să nu cadă în mândrie. Numai duhovnicul lui, Cuviosul Iosif Pustnicul de la Mănăstirea Văratec, ştia taina.

  23. Spunea iarăşi părintele Nectarie că, pe când sihăstreau amândoi pe Muntele Tabor, s-a apropiat de duhovnicescul său părinte şi, îndrăznind, 1-a întrebat:
    - Cinstite părinte, mi-a spus bătrânul Gherasim, sihastrul de la Dălhăuţi, că sfinţia ta ai rugăciunea minţii.
    Iar Cuviosul Irinarh i-a zis:
    - Fiule, cu adevărat am avut-o puţină vreme, dar am lăsat-o. Căci pe când şedeam în pustie, acei 12 ani, mă rugam lui Dumnezeu şi Preacuratei Maicii Lui ca să-mi dăruiască şi mie acel sfânt dar. Şezând eu într-o noapte la rugăciune, la miezul nopţii, de năprasnă s-a luminat chilia unde şedeam şi m-a împresurat împrejur cu o văpaie de foc, dar nu mă ardea; şi am început în inima mea a striga tare: Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul! Iar eu m-am înspăimântat şi m-am temut ca nu cumva să fie înşelăciune drăcească. A doua zi m-am dus la duhovnicul meu, părintele Iosif, care avea rugăciunea minţii şi a făcut şi câteva minuni, şi m-am mărturisit. Iar el mi-a dat canon să nu dorm culcat pe pat, ci, şezând în scaun, să dorm numai un ceas în 24 de ceasuri. Întorcându-mă la chilia mea, m-am ispitit ca să urmez după porunca duhovnicului, dar nu am putut. Atunci, văzând că nu pot, m-am lăsat de rugăciune.

  24. A întrebat ucenicul mai târziu pe Cuviosul Irinarh:
    - Cinstite părinte, dacă dobândeşte cineva rugăciunea minţii şi apoi o lasă, iar mai pe urmă ar dori-o şi ar cere-o de la Dumnezeu, nu i-o dă iarăşi?
    - Ba i-o dă iarăşi, a răspuns bătrânul, numai să voiască să o ceară.

  25. Spunea ucenicul şi aceste cuvinte despre lucrarea părintelui Irinarh:
    - Îl vedeam de multe ori cu ochii plini de lacrimi, dar se stăpânea ca să nu curgă din ochi şi să nu-l înţeleagă oamenii. Alteori îl vedeam mişcându-şi buzele, iar dacă simţea că mă uit la el, îndată înceta din buze. Însă din cuvântul lui şi din vederea mea am cunoscut că el avea rugăciunea şi o lucra. Dar mi-a spus mie aşa acoperit, ca să rămân eu la îndoială şi să nu mai spun şi la alţi oameni.

  26. Cuviosul părinte Irinarh Roseti primise de la Dumnezeu şi darul înaintevederii, încă pe când se nevoia în pustiul Nechit, din Munţii Neamţului.
    După mărturia ucenicului său, ierodiaconul Nectarie Banul, el a prezis mai înainte cu trei ani că mitropolitul Veniamin va lăsa scaunul şi se va linişti la o mănăstire, după cum s-a împlinit. El a prezis pentru patriarhul Ierusalimului, Chirii, că îl vor scoate călugării din scaun şi s-a împlinit întocmai.
    A mai prezis pentru un monah critean, anume Nifon, că se va face arhiereu în Nazaret şi s-a împlinit. El a spus cu trei ani mai înainte şi pentru tulburarea ce s-a făcut în Munţii Liban şi în Damasc, care, de asemenea, s-a împlinit. Cu patru ani înainte a văzut biserica românească de pe Tabor terminată, iar cu doi ani înainte de a se săvârşi a prevestit că ucenicul său va termina biserica începută de el, că va fi făcut arhimandrit şi stareţ în locul său şi că îi va scrie viaţa.
    Toate aceste prevestiri ale Cuviosului Irinarh s-au împlinit întocmai la vremea lor.

  27. Începând construcţia bisericii pe Muntele Tabor, arhimandritul Irinarh Roseti n-a avut bucuria s-o vadă terminată. În toamna anului 1859, când zidăria era pe la jumătate, s-au isprăvit banii adunaţi şi piatra pentru zid. Tot atunci a venit ordin de la autorităţi să oprească lucrarea, până va obţine firman de la Constantinopol. Astfel, bătrânul, simţindu-şi sfârşitul apropiat, aştepta cu bucurie slobozirea din legăturile trupului.

  28. Pe când Cuviosul Irinarh era bolnav, s-a apropiat ucenicul de el şi l-a întrebat, plângând:
    - Cinstite părinte, dacă te vei duce din viaţa aceasta, ce să fac eu? Nu voi putea şedea singur fără de sfinţia ta în pustia aceasta.
    - Dar ce socoteşti să faci? i-a zis bătrânul.
    - Socotesc să mă duc la Sfântul Munte sau în patria noastră, la mănăstire.
    - Fiule, eu te sfătuiesc să nu laşi acest Sfânt Munte, că Însuşi Hristos l-a sfinţit, arătându-şi din parte puterea şi lumina dumnezeirii Sale. Să nu socoteşti că am venit noi de voia noastră aici. Ci El ne-a trimis şi pe mine şi pe tine, că aşa a binevoit ca prin noi, străinii şi săracii, să-şi arate dumnezeiasca Sa putere, să zidească sfânta Sa biserică şi mănăstire pe Tabor şi să le aducă la starea lor cea dintâi.
    - Cinstite părinte, eu nu am darul sfinţiei tale. Sfinţia ta ai avut dar de la Dumnezeu, că te iubeau şi te respectau creştinii, iar arabii se înfricoşau şi se temeau să-ţi facă rău, văzând minunile pe care le făcea Dumnezeu prin sfinţia ta.
    - Fiule, minunile le-a făcut Dumnezeu nu pentru mine, că eu sunt om păcătos, ci pentru acest loc sfânt al Său, ca să astupe gurile păgânilor şi să-i înfricoşeze să nu ne supere, ci să ne lase în pace să lucrăm în via Lui.
    După aceste scurte cuvinte, limba Cuviosului Irinarh a încetat să mai grăiască. Mai trăind puţine ceasuri, şi-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu, la 26 decembrie, 1859.

  29. Spunea ierodiaconul Nectarie că, îndată ce a răposat stareţul, s-a auzit vestea aceasta peste tot. Atunci credincioşii din Nazaret şi Cana Galileii, fiii săi duhovniceşti de prin sate, bărbaţi şi femei, alergau pe Muntele Tabor să sărute moaştele Cuviosului Irinarh şi să ia ultima binecuvântare.

  30. Spunea iarăşi că la prohodirea arhimandritului Irinarh a venit mitropolitul Nazaretului cu preoţi şi mult popor din Galileea. Iar când să-l îngroape, unii rupeau, din evlavie, bucăţi mici din rasa bunului lor sfetnic, stareţ şi părinte. Apoi a fost îngropat în biserica ctitorită de el.
    Aceasta este viaţa şi acestea sunt câteva din faptele Cuviosului Arhimandrit Irinarh Roseti din Muntele Tabor.

Preacuvioase Părinte Irinarh, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

 





Untitled Document





Sfanta Parascheva - poate fi considerata sfanta romanilor ? Cred ca cele mai mari personalitati ale unei tari nu sunt altii decat cei sfinti ai ei . Vezi vietile celor sfinti si in special cea a Sfintei Parascheva .


Produsul Carotenoid Complex asigura o vedere sanatoasa.
Carotenoid Complex.




 
< Prev   Next >
Cele mai vizualizate
Articole

Diverse

In magazinul naturist GNLD al www.deostar.ro gasiti o gama larga de produse, printre care celebrul Carotenoid Complex, ce poate trata degenerescenta maculara, in forma umeda si uscata, precum si alte probleme oculare, apreciat de milioane de oameni din intreaga lume, care si-au recapatat vederea cu ajutorul lui, suplimentul ce contine calciu, magneziu si vitamina D3 Kal Mag, ce ajuta la rezolvarea cu succes a spasmofiliei (pana acum mii de cazuri tratate), precum si explozia de acizi grasi Omega 3 (toti cei 8 acizi grasi Omega 3) din produsul Omega 3 Salmon Oil Plus. Acest produs este singurul din lume care contine intr-o singura capsula toti cei 8 acizi grasi ai familiei Omega 3. Beneficiile lui sunt atat de mari incat sunt necesare cateva pagini pentru a le reda.
In acelasi magazin naturist online se poate achizitiona si Flavonoid Complex, care amelioreaza pana la disparitie problemele generate de hemoroizi si varice, avand un exceptional continut de flavonoide in forma concentrata, faimosul detoxifiant (conceput de unul dintre intemeietorii chimioterapiei moderne, doctorul Arthur Furst, toxicolog de faima mondiala) numit Betaguard , folosit in tratamentul post-chimioterapiei, precum si unul dintre cele mai vechi si apreciate produse ale GNLD, si anume Tre En En - care mareste randamentul de absorbtie si procesare a diversilor nutrienti de catre celulele corpului uman.
Putem recomanda pentru repararea functionalitatii si sanatatii articulatiilor si a cartilagiilor (extrem de folositor pentru sportivi ca si pentru varstnici) excelentul produs Full Motion. Substantele active continute in Full Motion sunt capabile , dupa cateva luni de administrare constanta, sa refaca tesutul cartilaginos afectat. Un nume de tinut minte : Full Motion de la GNLD.
DIstribuim produse GNLD online inca din 2008 si va asteptam cu drag pentru a va prezenta mai mult despre aceste produse la magazinul naturist GNLD.
© 2017 Sfinti romani