MONAHIA AGATONICA BORDACEL
Mănăstirea dintr-un Lemn
(1886-1956)

Maica Agatonica a fost o călugăriţă aleasă în obştea Mănăstirii dintr-un Lemn. Era de loc din satul Romani - Gorj. Iubind pe Hristos, a intrat de mică în mănăstire, învăţând de la fiecare smerenia, tăcerea şi rugăciunea.

Cea mai mare virtute a maicii Agatonica era sfânta ascultare. Toată viaţa a îngrijit de vitele mănăstirii, cu o dragoste şi răbdare rar întâlnite. Păştea oile, aducea lemne din pădure, mulgea vacile, hrănea păsările, făcea curăţenie şi tot ce i se poruncea. Tot timpul tăcea, lucra, se ruga şi era fericită. Pentru blândeţea inimii sale o iubea toată obştea călugăriţelor. O iubeau păsările, vitele, copiii satului şi mai ales oile mănăstirii, pe care le-a păstorit 30 de ani. Noaptea se ruga mult şi dormea puţin. Iar când celelalte surori o mustrau că nu pot dormi din cauza ei, maica Agatonica le răspundea:
- Scoală, soră, şi bagă în traistă, că rămâne traista goală ! Că ce strângi aici, aceea vei găsi dincolo!

La biserică venea cea dintâi şi aducea regulat şi pe mama ei, care era bătrână şi oarbă. Uneori îi ziceau celelalte:
- Maică Agatonica, de ce chinuieşti pe bătrâna, că este bolnavă ?
- Lasă să se mântuiască şi ea ! Să o găsească Hristos în biserică. Eu tot nu am timp să vin regulat la biserică. Măcar ea să se roage pentru mine.

La bătrâneţe nu mai păştea oile. Dar spunea celorlalte:
- Daţi-mi şi mie să fac ceva, că mănânc degeaba! Şi o trimiteau să dea de mâncare la păsări.

Alteori o întrebau maicile:
- Unde te grăbeşti aşa, maică Agatonica ?
- Mă duc la părintele să mă împărtăşesc. Ştiu eu, mai ajung până mâine ?

În toamna anului 1956, maica Agatonica a adormit cu pace, dându-şi sufletul în mâinile Domnului.