MONAHIA EUFROSINA LAZU
Mănăstirea Văratec
(1797-1888)

Această călugăriţă iubitoare de Hristos era fiica postelnicului Constantin Lazu din comun Drăguşeni-Suceava. Renunţând la averea părinţilor ei, a îmbrăţişat din tinereţe smerita petrecere călugărească în Mănăstirea Văratec. În anul 1814 a primit schima monahală, sub numele de Eufrosina, şi a fost mulţi ani sub ascultarea stareţei Olimpiada şi a marelui duhovnic Iosif Pustnicul. De la ei a învăţat a-şi împodobi sufletul cu toată fapta bună şi mai ales cu înţelepciunea cea duhovnicească.

După moartea stareţei Olimpiada, în anul 1844, soborul mănăstirii o alege maică duhovnicească. Şi a povăţuit această obşte cu multă pricepere şi dăruire timp de 44 de ani. Adunând în jurul ei peste 500 de maici şi surori, stareţa Eufrosina s-a îngrijit, atât de nevoile lor cele sufleteşti, cât şi de cele pământeşti.

Astfel, a zidit bisericile „Sfântul Ioan Botezătorul" şi „Schimbarea la Faţă" şi a adus în mănăstire preoţi buni care menţineau cu scumpătate slujbele bisericeşti şi tradiţia duhovnicească lăsată de Cuviosul Iosif. Pentru luminarea fetelor din mănăstire, ca şi a celor din satele învecinate, stareţa Eufrosina a fondat în anul 1860 prima şcoală primară din Văratec în chiliile bisericii „Sfântul Ioan Botezătorul", rânduind ca profesoare călugăriţe din cele mai luminate. A făcut, de asemenea, unele înnoiri în incintă şi a organizat ateliere de covoare în mănăstire.

În anul 1888, monahia Eufrosina Lazu s-a mutat la veşnica odihnă în vârstă de 91 de ani, lăsând în urmă o obşte călugărească bine formată, întărită pe temelia dragostei.