Sfinti romani
 
Articole
Sfinti romani
Calendar Sfinti
Sfanta Lumina
Pilde crestine
Link-uri web
Cautare in site
Contact
Harta site
Richard Wurmbrand si Ortodoxia Print E-mail
Sfinti romani - Sfinti romani intre 1950-2006

Richard Wurmbrand si Ortodoxia

 

Închis de regimul comunist din România din cauza activitătii sale crestine ilegale si supus unor torturi primitive, Wurmbrand si-a păstrat credinta si si-a întărit-o. Vreme de paisprezece ani el a împărtăsit această credintă cu tovarăsii săi de suferintă. În celula patru – Celula Mortii - i-a ajutat pe unii colegi muribunzi, desi plămânii săi erau mâncati de tuberculoză si trupul sfâsiat de ciomege si lovituri. Îngrijorat de soarta sotiei si a fiului său, încă făcea glume si povestea întâmplări pentru a-i face să râdă pe detinutii cuprinsi de disperare. Ispitit cu promisiuni de eliberare, a refuzat să devină colaborator al Securitătii. Marea minune a fost faptul că a supravietuit.

 

 

Cu ochii mei

de Richard Wurmbrand

http://www.freerepublic.com/forum/a3b819bbe06c1.htm

În timpul regimului comunist din Europa de est, au existat multi eroi care au pătimit si murit în închisori pentru că au încercat să-i ajute pe crestinii din spatele Cortinei de Fier.

Unul dintre cei mai cunoscut eroi de acest fel a fost pastorul luteran RichardImage Wurmbrand, care a pornit în ascuns o misiune crestină în România în 1945. Din următorii douăzeci de ani, paisprezece i-a petrecut în închisori. Reusind să plece din tară în 1965, el a înfiintat o misiune pentru trimiterea de Biblii si ajutoare practice către familiile martirilor români.

Richard Wurmbrand a plecat din această viată pe data de 27 februarie 2001, suferind până la sfârsit din cauza rănilor si a tratamentului abuziv suferit în închisorile comuniste. Revista americană AGAIN a publicat în numărul ei din septembrie 1987 un articol semnat de Richard Wurmbrand în care acesta vorbeste despre credinta si mărturisirea crestinilor ortodocsi pe care i-a cunoscut în România.

Părintele Damaschin Christensen a avut ocazia să-l cunoască si să petreacă timp alături de pastorul Wurmbrand, în ultima parte a vietii acestuia. Relatările părintelui Damaschin vorbesc despre apropierea lui Wurmbrand de credinta ortodoxă.

 

Sunt crestin si provin dintr-o tară ortodoxă - România. Am petrecut paisprezece ani în închisoare pentru credinta mea, iar acum misiunea mea este aceea de a-i ajuta pe crestinii prigoniti din tările comuniste. As vrea să vă vorbesc despre câtiva crestini ortodocsi pe care am avut onoarea să-i cunosc în acei ani în închisoare. Exemplele lor si faptele lor au fost pentru mine un permanent izvor de încurajare în acei ani.

 

 

Bucură-te întotdeauna

Primul a fost un preot arestat si închis la vârsta de saptezeci de ani. Numele lui era Surioanu. Când a fost adus în celulă, cu barba lui alb si cu capul plesuv, unii dintre ofiterii de la usă au început să râdă de el. Unul dintre ei a întrebat: "La ce l-au mai adus aici pe popa ăsta?" Celălalt a răspuns cu un rânjet: "Probabil să-i spovedească p'ăilalti". Acestea au fost cuvintele lor.

Acest preot avusese un fiu care murise într-o închisoare sovietică. Fiica lui era condamnată la douăzeci de ani de puscărie. Doi dintre ginerii lui erau cu el în închisoare - unul chiar cu el în celulă. Nepotii lui mureau de foame, fiind nevoiti să mănânce din gunoaie. Întreaga lui familie era distrusă. Îsi pierduse si biserica. Dar omul acesta avea o fată asa de luminoasă - pe buzele sale era mereu un zâmbet. Nu saluta niciodată pe nimeni cu "Bună dimineata" sau "Noapte bună", ci cu cuvintele "Bucură-te întotdeauna".

Într-o noi l-am întrebat: "Părinte, cum poti să spui 'bucură-te întotdeauna' - tu care ai trecut prin asemenea grozăvii?"

Ne-a spus: "Să te bucuri e foarte usor. Dacă împlinim măcar un cuvânt din Scriptură, unde spune 'Bucurati-vă cu cei ce se bucură.' Acum, dacă unul se bucură împreună cu cei ce se bucură, atunci el are o multime de motive să fie plin de bucurie. Eu sad în închisoare si mă bucur că multi altii sunt liberi. Eu nu merg la biserică, dar mă bucur cu cei care sunt în biserică. Nu pot să mă împărtăsesc, dar mă bucur cu cei care pot face aceasta. Nu pot citi Scriptura sau alte cărti sfinte, dar mă bucur cu cei care pot citi. Nu văd flori [n-am văzut niciodată un pom sau o floare în acei ani. Ne aflam sub pământ, într-o închisoare subterană. N-am văzut niciodată soarele, luna, stelele - uneori chiar uitam că există acestea. Nu vedeam niciodată o culoare, ci numai zidurile cenusii si hainele noastre cenusii. Dar stiam că această lume există, o lume cu fluturi multicolori si curcubee], dar mă pot bucura cu cei ce văd curcubee si cu cei ce văd fluturi multicolori."

În închisoare era un miros urât. Dar preotul spunea: "Altii au în jurul lor parfumul florilor, iar fetele se dau cu parfum. Altii merg la picnic si se bucură cu familiile si copiii lor. Eu nu-mi pot vedea copiii, dar altii au copii. Iar cel ce se bucură cu cei ce se bucură se poate bucura întotdeauna. Pot mereu să fiu vesel." Asa se făcea că avea o expresie minunată pe chip.

 

 

Zâmbetul cerurilor

Am să vă povestesc despre un alt crestin ortodox. Acesta nu era preot, ci un simplu tăran. În tara noastră, tăranii sunt deseori analfabeti. Acesta citise Scriptura, dar nici o altă carte pe lângă ea. Acum stătea în celulă cu profesori, academicieni si alti oameni de cultură care fuseseră întemnitati de comunisti. Acest tăran sărman încerca să-l convertească pe un membru al Academiei de Stiinte, dar tot ce primea în schimb era numai batjocură.

"Domnule, nu vă pot explica prea multe, dar eu umblu cu Iisus, vorbesc cu El si Îl văd." "Fugi de-aici cu basmele tale că-l vezi pe Iisus. Cum îl vezi pe Iisus?"

"Păi, nu vă pot spune cum Îl văd. Îl văd. Sunt mai multe feluri de a vedea. În vise, de pildă, vezi multe lucruri. Pentru mine e de-ajuns să închid ochii. Acum îl văd pe băiatul meu în fata mea, acum o văd pe nora mea, acum îmi văd nepotelul. Oricine poate vedea. Si mai este o vedere. Îl văd pe Iisus."

"Îl vezi pe Iisus?"

"Da, îl văd pe Iisus."

"Si cum arată? Cum se uită la tine? Arată linistit, mânios, plictisit, deranjat sau bucuros că te vede? Zâmbeste vreodată?"

"Ati ghici! Îmi zâmbeste."

"Domnilor, veniti să auziti ce ne spune omul acesta. Face haz de noi. Spune că îi zâmbeste Iisus. Arată-mi, cum îti zâmbeste?"

Acesta a fost unul dintre cele mai deosebite momente din viata mea. Tăranul deveni foarte, foarte serios. Chipul lui începu să strălucească. Astăzi în Biserică sunt teologi care nu cred toată Scriptura. O cred numai pe jumătate sau pe sfert. Uneori nu cred minunile. Eu o cred pe toată pentru că am văzut minuni. Am văzut schimbări la fată - nu ca a lui Iisus - dar am văzut ceva deosebit. Am văzut fete strălucind.

Pe chipul tăranului a apăut un zâmbet. Îmi doresc să fi fost pictor ca să pictez acel zâmbet. Era o umbră de tristete în el, din cauza sufletului pierdut al învătatului. Dar era si multă nădejde în acel zâmbet. Era si atât de multă iubire si întelegere, dar si o încredintare că acel suflet va fi salvat. Întreaga frumusete a cerului era pe chipul său. Chipul său era murdar, dar pe el strălucea zâmbetul minunat al cerurilor.

Profesorul si-a plecat capul si a spus: "Domnule, ai dreptate. L-ai văzut pe Iisus. Si ti-a zâmbit."

 

Ortodoxie pură

Acum, să ne întoarcem la preotul acela, Surioanu. Era un om asa de fericit. Când eram scosi afară la plimbare, într-o curte în care nu era nici floare, nici iarbă, el lua pe după umeri pe câte un crestin si îi spunea: "Zi-mi povestea ta."

De obicei oamenii îi povesteau cât de răi erau comunistii. "M-au bătut si m-au chinuit si mi-au făcut cutare lucru."

Îi asculta cu atentie; apoi le spunea: "Ai spus atâtea despre comunisti; acum spune-mi despre tine. Când te-ai spovedit ultima oară?"

"Păi... acum patruzeci de ani."

"Să sedem si să-i lăsăm pe comunisti si pe nazisti. Si tu esti păcătos. Spune-mi păcatele tale."

Toti i se spovedeau. Si eu m-am spovedit lui si îmi amintesc că, cu cât îi spuneam mai multe păcate, cu atât mai frumos si mai iubitor îi devenea chipul. La început m-am temut că, auzind câte făcusem, mă va goni. Dar cu cât i-am spus mai multe lucruri din cele ce făcusem, cu atât se trăgea mai aproape de mine. La sfârsit mi-a spus: "Fiule, ai făcut într-adevăr multe păcate, dar îti spun un lucru. În ciuda tuturor, Dumnezeu te iubeste si te iartă. Să stii că a dat pe Fiul Lui să moară pentru tine, iar tu încearcă să faci azi putin, mâine nitel mai mult, încât să devii bine-plăcut lui Dumnezeu."

Momentele petrecute cu acest preot au fost printre cele mai frumoase întâlniri din viata mea. El nu mai trăieste. A fost un exemplu a ce înseamnă Ortodoxia. Există asemenea Ortodoxie. Nu este greu să devii ortodox, dacă esti luteran, baptist sau orice altceva, atunci când doresti această Ortodoxie. Credinta lui era Ortodoxie adevărată, Ortodoxie pură. Să ne ajute Dumnezeu să fim cu torii adevărati ortodocsi, după exemplul sfintilor pictati pe icoane si după exemplul sfintilor dintre noi.

 

O bună mărturie

Era un lot numai pentru preoti, episcopi, pastori, rabini si laici - toti închisi pentru credinta lor. Într-o zi a venit un ofiter politic să inspecteze lotul. Toti stăteau drepti. Ofiterul l-a chemat în fată pe un tânăr (numele lui era Coceangă) si l-a întrebat: "Ce-ai fost în civilie?"

Acesta a răspuns: "Domnule, ce am fost în civilie voi fi mereu. Sunt preot al lui Dumnezeu."

"Aha, un popă! Si încă-l iubesti pe Hristos?"

Preotul a tăcut pret de câteva clipe - clipe lungi cât o vesnicie - căci stia că soarta sa atârnă de acele câteva clipe. Domnul a spus: "Cine mă va mărturisi pe Mine înaintea oamenilor, si Eu am să-l mărturisesc pe el înaintea Tatălui Meu care este în ceruri. Dar cine se va lepăda de Mine înaintea oamenilor, si Eu am să mă lepăd de el înaintea Tatălui Meu care este în ceruri" (Matei 10:32, 33). După un moment de gândire, chipul lui a început să strălucească - am văzut multe fete strălucitoare - si cu o voce înceată, dar foarte hotărâtă, a spus: "Căpitane, când am devenit preot stiam că în istoria Bisericii au fost omorâti mii de oameni pentru credinta lor. Si de fiecare dată când intram în altar în frumoasele haine preotesti, înconjurat de dragostea si respectul credinciosilor, îi promiteam lui Dumnezeu că indiferent dacă ar fi să sufăr, să fiu închis, tot am să-l iubesc pe Hristos.

"Căpitane", a continuat el, "mi-e milă de tine. Noi avem adevărul, voi aveti cravase. Noi avem dragoste, voi aveti gratii la celule. Violenta si ura sunt un prea slab argument împotriva adevărului si dragostei. Dacă îi spânzurati pe toti profesorii de matematică si pe toti matematicienii din lume, cât ar face patru si cu patru? Tot opt ar face. Iar opt cu opt tot saisprezece.

Nu poti schimba adevărul spânzurându-i pe cei ce spun adevărul. Dacă toti crestinii ar fi spânzurati, tot ar exista un Dumnezeu care este iubire. Si El este si Mântuitor; numele Lui este Iisus Hristos si mărturisindu-se Lui, un om se poate mântui. Si există si un Duh Sfânt, si o ceată de îngeri împrejurul pământului. Si există un rai minunat - iar voi nu puteti schimba adevărul."

As vrea să pot reda tonul cu care a spus aceste cuvinte. Noi, ceilalti, am rămas de rusine pentru că si noi credeam în Hristos, nădăjduiam în Hristos, dar acest om îl iubea pe Hristos asa cum Julieta trebuie să-l fi iubit pe Romeo; asa cum mireasa îsi iubeste mirele.

 

O iubire care nu moare

Tovarăsul meu de suferintă, diaconul Ion Stănescu, suferea în închisoare pentru credinta lui.

Colonelul Albon, directorul coloniei de muncă fortată, fusese informat de cineva că acesta a îndrăznise să predice în celulă. Albon a venit în celulă cu un ciomag si a întrebat cine este vinovatul. Cum nimeni nu a răspuns, directorul a anuntat: "Atunci toti veti pedepsiti". A început să bată de la un capăt al celulei si au răsunat tipete si lacrimi ca de obicei. Când Albon a ajuns la Stănescu si l-a văzut că nu se dezbrăcase, a strigat la el: "Nu esti gata încă? Dezbracă-te imediat!" Stănescu i-a spus: "Este un Dumnezeu în cer si El te va judeca."

Cu asta, Stănescu îsi pecetluise soarta. Fără îndoială că urma să fie bătut până la moarte. Dar chiar în clipa aceea a intrat un gardian în celulă si i-a spus: "Tovarăse colonel, sunteti chemat de urgenta în birou. Niste generali au venit de la minister." Albon a iesit în grabă, nu fără a-i spune lui Stănescu la iesire: "Ne mai vedem noi." S-a întâmplat că generalii l-au arestat pe Albon (comunistii se urăsc si se arestează unii pe altii) si, după o oră, Albon s-a întors în celulă, după cum spusese, de data aceasta ca detinut.

Multi dintre detinuti au sărit pe el să-l linseze. Stănescu l-a apărat însă pe dusmanul înfrânt cu propriul său trup si a primit mai multe lovituri in timp ce-l apăra de bătaia detinutilor. Stănescu era un adevărat preot. Mai târziu, l-am întrebat: "De unde ai avut puterea să faci acest lucru?" El mi-a răspuns: "Îl iubesc pe Iisus. Îl am totdeauna în fata ochilor. Îl văd chiar si în dusmanii mei. Sunt convins că Iisus l-a pus în aceasta situatie pentru a nu face lucruri si mai rele."

Când am fost în închisoare am fost foarte, foarte bolnav. Aveam tuberculoză pe întreaga suprafaţă a plămânilor si îmi erau atacate si patru vertebre. Aveam si tuberculoză intestinală, diabet, probleme cardiace, icter si alte probleme de care nici nu-mi mai amintesc. Eram aproape pe moarte.

La dreapta mea se afla un preot pe nume Iscu. Fusese staret într-o mănăstire. Acest om, cam la patruzeci de ani, fusese atât de chinuit încât era pe moarte. Chipul lui însă era sennin. Vorbea despre nădejdea lui în Cer, despre iubirea de Hristos si despre credinta sa. Radia de bucurie.

La stânga mea era tortionarul comunist care îl chinuise pe preotul cel pe moarte. Fusese si el arestat de tovarăsii săi. Comunistii nu-i urau numai pe crestini sau pe evrei. Ei urau pe toată lumea. Îi urau pe evrei, îi urau pe crestini, îi urau pe antisemiti, îi urau pe anti-crestini; urau pe toată lumea. Un comunist ura pe alt comunist. Se mâncau între ei si se arestau între ei. În închisoare, îl chinuiau pe fostul tovarăs ca pe un crestin.

Asa s-a întâmplat si cu tortionarul comunist care îl chinuise pe preot. Fusese si el acum chinuit de tovarăsii lui. Acum era pe moarte iar sufletul său era în agonie.

În timpul noptii, m-a trezit spunându-mi: "Pastore, roagă-te pentru mine. Nu pot muri, am făcut atâtea crime groaznice."

Atunci am văzut o minune. L-am văzut pe preotul Iscu, în agonie, cum a chemat alti doi detinuti si, sprijinindu-se pe umerii lor, încet-încet, a trecut pe lângă patul meu, s-a asezat pe marginea patului tortionarului său si a început să-l mângâie pe cap – niciodată nu am să pot uita gestul acela. Mă uitam cum cel chinuit îl mângâia pe cap pe chinuitorului său! Aceasta este adevărata iubire: Preotul, în slăbiciunea sa, a găsit o mângâiere pentru ucigasul său! Il mângâia si-i spunea: "Erai tânăr. Nu-ti dădeai seama ce faci. Te iubesc din toată inima!" Dar el nu rostea numai aceste cuvinte. Poti spune "dragoste" si aceasta să nu fie decât un cuvânt din opt litere. Dar preotul Iscu îl iubea cu adevărat pe tortionarul său: "Te iubesc din toată inima". Apoi a continuat: "Dacă eu, care sunt un păcătos, pot să iubesc atât de mult, închipuie-ti-L pe Iisus, care este dragostea întrupată, cât de mult te iubeste. Si toti crestinii pe care i-ai chinuit, acum te iartă, te iubesc si Hristos te iubeste cu ei si prin ei. El vrea ca tu să fii mântuit cu mult mai mult decât doresti tu să fii mântuit. Te întrebi dacă păcatele tale pot fi iertate? Da. Si nu numai atât. Iisus vrea ca tu să fii cu el îin cer. El este iubirea insăsi. Nu trebuie decât să te întorci spre El si să te căiesti."

În celula în care nici o intimitate nu era cu putintă, am auzit, fără să vreau, spovedania pe care un criminal a făcut-o victimei sale. Viata este mai plină de fiori decât orice carte. Nici un autor n-a putut scrie asemenea lucruri. Cel torturat si pe moarte asculta spovedania celui care-l torturase. Victima i-a dat criminalului dezlegarea păcatelor. S-au rugat împreună, îmbrătisându-se unul pe altul, după care preotul a fost dus înapoi la patul său de către cei doi detinuti. Amândoi au murit în aceeasi noapte. Era ajunul Crăciunului. Dar nu era un Crăciun în care doar ne aminteam că acum aproape două mii de ani, Iisus s-a născut în Betleem. Era un Crăciun în care Iisus se născuse în inima unui criminal comunist.

Acestea sunt întâmplări pe care le-am văzut cu ochii mei.

 

http://www.freerepublic.com/forum/a3b8afca976fa.htm

Comunitatea si mănăstirea noastră Sf. Gherman are de mult timp un respect deosebit pentru viata, mărturia si lucrarea lui Richard Wurmbrand, un evreu convertit la Crestinism, care a suferit paisprezece ani în închisorile comuniste din România, din cauza activitătii sale crestine neobosite. În anul 1979, co-fondatorul nostru, pr. Seraphim Rose le-a vorbit despre pastorul Wurmbrand seminaristilor si pelerinilor sositi la mănăstirea Sfânta Treime din Jordanville, statul New York. În anii care au urmat noi am corespondat cu Wurmbrand, i-am trimis materiale ortodoxe si ne-am revăzut cu el cu mai multe ocazii.

În 1996, comunitatea noastră a intrat în legătură cu un bărbat care a fost si el în închisorile comuniste din Româinia, în aceeasi perioadă cu pastorul Wurmbrand si din aceleasi motive: preotul ortodox Gheorghe Calciu. Pr. Seraphim Rose vorbise foarte mult si despre pr. Calciu si despre curajul său de a-l propovădui pe Hristos în România. Am fost foarte bucurosi si aflăm că acum se află în America si că puteam învăta din credinta, întelepciunea si experienta sa.

Am aflat apoi că pastorul Wurmbrand si părintele Calciu au fost prieteni. Pr. Calciu ne-a povestit că Wurmbrand i se mărturisise de mai multe ori în Statele Unite, dar nu ca o spovedanie, dat fiind că Wurmbrand era pastor luteran. Înainte de aceste discutii, în care îsi mărturisea luptele, pastorul Wurmbrand îsi făcea întotdeauna cruce. De altfel, el se spovedise unui preot ortodox vreme de multi ani, în perioada cât s-a aflat închis în România. El i-a povestit aceasta părintelui Calciu, când l-a cunoscut în Pennsylvania, în anul 1989. Într-o scrisoare recentă, pr. Calciu ne-a povestit despre ce i-a spus pastorul Wurmbrand:

Pastorul Wurmbrand se afla în infirmeria închisorii, într-o situatie foarte gravă. Majoritatea celor din acea închisoare trebuia să moară.

Într-o zi a sosit un nou lot de detinuti. Printre ei se afla un foarte umil preot de tară. Era atât de umil încât toti gardienii făceau glume pe seama lui. Detinutii se aflau în curte - un loc special împrejmuit cu un gard - iar paznicul i-a adus pe noii sositi, toti în zeghe.

Paznicul le-a spus: "Hei, băieti, iată un popă. A fost trimis aici de conducerea închisorii ca să asculte ultima voastră spovedanie - a tuturora." Era o aluzie că toti cei de acolo urmau să moară, inclusiv preotul.

Pastorul Wurmbrand a povestit că gardianul rostise o profetie: în mai putin de sase luni, toti au venit la preot si s-au spovedit. Wurmbrand a fost printre primii.

În anul 1998, pastorul Wurmbrand se afla într-o stare critică, internat într-un spital din California. Nu mâncase de zece zile si arăta pe moarte. A fost întrebat ce pastor vrea să vină la el, iar el l-a cerut pe părintele Calciu. Părintele Calciu a primit un telefon si s-a pregătit să vină, dar pericolul a trecut si Wurmbrand s-a simtit mai bine. Totusi, situatia lui nu era bună si a trebuit să meargă la un sanatoriu catolic, în orasul Torrance din California. În iulie 1998, pr. Calciu a mers să-l viziteze. La scurt timp după aceea, el ne-a trimis următoarea scrisoare:

Pastorul Wurmbrand a fost foarte bucuros să mă vadă. Se află într-un sanatoriu si este foarte slăbit: nu poate înghiti nimic, nici măcar salivă. L-am găsit dormind, pentru că nu voia să fie obosit, ca să poată vorbi mai mult cu mine. După jumătate de oră s-a trezit si a fost scos într-un cărucior într-o mică grădină, unde se află o statuie a Maicii Domnului. Am vorbit cu totii pret de câteva minute: sotia sa, Sabina, două doamne din România, Nicolae Popa si o călugărită tânără.

După aceea am rămas singur cu Richard. Am început să ne amintim de vremurile din închisori, iar el si-a amintit ceva foarte emotionant. Mi-a spus: "Eram în închisoare cu diferiti oameni: ortodocsi, catolici, români, unguri, germani, etc. Am observat că Axionul Maicii Domnului există în toate limbile, mai putin în ebraică.

M-am hotărât să compun acest imn în ebraică, pentru că Maria a fost evreică si ea vorbea această limbă." A început să cânte, cu o voce tremurată si slăbită. Melodia era foarte evreiască, compusă de el. Am fost foarte impresionat. Mi-a spus că, în inima lui, iubeste Ortodoxia, dar se consideră nevrednic de ea si de aceea nu poate deveni un ortodox deplin.

Dacă mergeti la Richard si vorbiti cu el, cereti-i să cânte "Ave Maria". Si să fiti pregătiti să înregistrati imnul. O iubeste tare mult pe Maica Domnului si sunt sigur că s-ar bucura ca acest imn să vorbească despre Ortodoxia lui ascunsă. Eu nu am fost pregătit si am ratat ocazia.

Ne-am gândit că aceasta s-ar putea să fie ultima noastră ocazie de a mai vorbi cu pastorul Wurmbrand si am pornit către el aproape imediat după ce am primit scrisoarea părintelui Calciu.

Ieromonahul Gherasim, maica Nina (care a petrecut doi ani într-o mănăstire din România) si cu mine am ajuns la sanatoriu în dimineata zilei de 28 iulie. Wurmbrand ne-a întâmpinat cu dragoste si a fost bucuros să ne vadă. Am mers cu el în aceeasi grădină unde vorbise cu pr. Calciu.

Prima lui grijă era ce poate face pentru noi. Am fost impresionati de felul în care el, bolnav si slăbit, voia să-i ajute pe altii.

L-am întrebat cum să facem fată prigoanei, dacă si când va veni. Ne-a spus să nu ne temem de prigoane. "Prigoana va veni peste toti crestinii, dar să nu vă temeti."

Maica Nina l-a întrebat cum trebuie purtată suferinta. El a răspuns că i-a fost întotdeauna frică de suferintă, dar că atunci când aceasta a venit peste el, s-a bucurat. "Fiti bucurosi!" a exclamat el, "săltati de bucurie!". După cum ne-a povestit maica Nina ulterior, în ochii lui se oglindea vesnicia.

Maica Nina l-a întrebat despre imnul pe care-l compusese în ebraică pentru Maica Domnului. Ni l-a cântat, iar noi l-am înregistrat pe casetă, asa cum ne sfătuise pr. Calciu. Maica Nina a început să plângă. Când pastorul Wurmbrand a terminat, ne-a spus că Maria fusese cea mai apropiată de Iisus si că fusese singura care-l făcea să-si schimbe voia. (Evident, Wurmbrand vorbea despre minunea prefacerii apei în vin. Potrivit comentariului Sfântului Chiril din Alexandria, acolo Maica Domnului chiar l-a convins pe Fiul ei să facă ceva ce El nu voia; El a prefăcut apa în vin din ascultare fată de ea.) Asa cum ne spusese si părintele Calciu, pastorul Wurmbrand avea o mare iubire pentru Maica Domnului.

Au sosit apoi niste prieteni ai pastorului Wurmbrand: o doamnă din România, cele două surori ale dânsei si sotul ei american. Pe pastorul Wurmbrand au început să-l doară picioarele; icnea de durere si a cerut să fie dus înapoi în pat. (După cum am aflat mai târziu, durerea era provocată de o neuropatie avansată a picioarelor, contractată în cei trei ani petrecuti în izolare, când a fost obligat să stea în picioare foarte mult timp, cu extrem de putină hrană.)

După ce a ajuns în pat, ne-a cântat din nou imnul compus de el în cinstea Maicii Domnului: întâi în engleză, apoi în ebraică. Ne-a povestit împrejurările în care îl compusese: "Eram în închisoare, într-o situatie foarte proastă. În închisoare nu este mereu foarte rău. Sunt perioade si perioade. Acum era o perioadă foarte grea. M-am rugat ca lucrurile să se schimbe, dar nu s-au schimbat. Atunci am promis că dacă se vor schimba spre binele detinutilor, atunci voi traduce acest imn în ebraică. În cinci minute situatia s-a schimbat."

Am început să cântăm imne ortodoxe împreună cu pastorul Wurmbrand: "Hristos a înviat" si "Sfinte Dumnezeule", în limba română. Chiar dacă lui îi era foarte greu să cânte, se îneca si tusea, le-a cântat din toată inima.

Eu l-am întrebat dacă ar vrea să-l ungem cu mir si a primit cu bucurie. L-am uns de trei ori pe frunte, pe mâini si pe picioare, cu mir luat de la Sf. Ioan (Maximovici) de Shanghai si San Francisco. Am spus cu voce tare rugăciunea de binecuvântare către Domnul nostru Iisus Hristos, cerând si mijlocirea Sf. Ioan. După ungere, pastorul Wurmbrand s-a simtit mai bine si nu a mai avut semnele acelea vizibile ale durerii.

Am stat acolo aproape trei ore. Ne-am întors seara si ne-am întâlnit cu Sabina Wurmbrand, care a arătat aceeasi bucurie ca si sotul ei. Era si ea foarte bucuroasă să ne vadă, în special pe maica Nina. Sabina petrecuse si ea trei ani în temnitele comuniste, alături de călugărite ortodoxe.

În timpul vizitei noastre, pastorul Wurmbrand ne-a rugat să ne tragem mai aproape de el si să-i dăm un "cuvânt". Era foarte curios să audă de lucrarea misionară a comunitătii noastre.

Am fost impresionat de smerenia lui. Când, de pildă, i-am spus de părintele Calciu, el a spus: "Părintele Calciu e un mare om. Îi iubeste pe păcătosi. De aceea mă iubeste si pe mine."

I-a cerut Sabinei carnetul de cecuri, pentru că voia să facă o donatie maicii Nina, pentru apropiata ei vizită în România. I-am spus că nu este nevoie, dar el ne-a răspuns: "Trebuie să ne arătăm dragostea crestină prin fapte concrete." (Sabina nu avea la ea carnetul de cecuri, dar i-a trimis apoi maicii Nina o donatie consistentă, care a fost oferită ulterior unei edituri ortodoxe din România.)

Apoi Sabina a început să fie îngrijorată de oboseala sotului ei si ne-a rugat să mergem pentru a-l lăsa să se odihnească. Pastorul Wurmbrand nu ne-a lăsat să plecăm si a încercat să amâne cât mai mult plecarea noastră. În cele din urmă, când orele de vizită s-au terminat, am plecat. Si-a exprimat recunostinta fată de noi si, când am plecat, ne-a urmărit cu o privire tristă.

Noi însine ne-am bucurat tare mult de această întâlnire. Am văzut iubirea pastorului Wurmbrand pentru Dumnezeu si pentru aproapele, care a fost încercată în focul prigoanei pentru Domnul nostru Iisus Hristos. De asemenea, am fost martori ai iubirii sale fată de Maica Domnului si al respectului manifestat de el fată de Biserica Ortodoxă si de traditia acesteia.

Ieromonahul Damaschin Christensen vietuieste în mănăstirea Sf. Gherman de Alaska, în Platina, statul California.

 

Nu cu mult timp în urmă, am luat parte la o masă oferită de una dintre bisericile ortodoxe americane, apartinând de OCA (Orthodox Church of America) si atunci am aflat de la preotul paroh, care este si misionar în Africa, despre ultima dorintă a pastorului Wurmbrand de a deveni crestin ortodox. Ultimele luni de viată le-a petrecut într-o mânăstire ortodoxă din California, alături de doi buni prieteni, călugărul Gherasim si ucenicul acestuia. Într-o dimineată, cu o voce fermă, Richard Wurmbrand i-a cerut călugărului Gherasim să-l împărtăsească. Călugărul a fost surprins de această cerere, pentru că pastorul nu era de religie ortodoxă. Dar Wurmbrand a cerut călugărului să facă toate cele necesare pentru a deveni crestin ortodox. După slujbă, a primit Sf. Impărtăsanie cu seninătate si o bucurie ce-i lumina toată fata. Trei zile mai târziu, Richard Wurmbrand a trecut la cele vesnice, încheindu-si misiunea pe acest pământ.

IOANA-MARIA - e-mail This e-mail address is being protected from spam bots, you need JavaScript enabled to view it

sursa: www.odaia.go.ro

 





Untitled Document





Sfanta Parascheva - poate fi considerata sfanta romanilor ? Cred ca cele mai mari personalitati ale unei tari nu sunt altii decat cei sfinti ai ei . Vezi vietile celor sfinti si in special cea a Sfintei Parascheva .


Produsul Carotenoid Complex asigura o vedere sanatoasa.
Carotenoid Complex.




 
< Prev
Cele mai vizualizate
Articole

Diverse

In magazinul naturist GNLD al www.deostar.ro gasiti o gama larga de produse, printre care celebrul Carotenoid Complex, ce poate trata degenerescenta maculara, in forma umeda si uscata, precum si alte probleme oculare, apreciat de milioane de oameni din intreaga lume, care si-au recapatat vederea cu ajutorul lui, suplimentul ce contine calciu, magneziu si vitamina D3 Kal Mag, ce ajuta la rezolvarea cu succes a spasmofiliei (pana acum mii de cazuri tratate), precum si explozia de acizi grasi Omega 3 (toti cei 8 acizi grasi Omega 3) din produsul Omega 3 Salmon Oil Plus. Acest produs este singurul din lume care contine intr-o singura capsula toti cei 8 acizi grasi ai familiei Omega 3. Beneficiile lui sunt atat de mari incat sunt necesare cateva pagini pentru a le reda.
In acelasi magazin naturist online se poate achizitiona si Flavonoid Complex, care amelioreaza pana la disparitie problemele generate de hemoroizi si varice, avand un exceptional continut de flavonoide in forma concentrata, faimosul detoxifiant (conceput de unul dintre intemeietorii chimioterapiei moderne, doctorul Arthur Furst, toxicolog de faima mondiala) numit Betaguard , folosit in tratamentul post-chimioterapiei, precum si unul dintre cele mai vechi si apreciate produse ale GNLD, si anume Tre En En - care mareste randamentul de absorbtie si procesare a diversilor nutrienti de catre celulele corpului uman.
Putem recomanda pentru repararea functionalitatii si sanatatii articulatiilor si a cartilagiilor (extrem de folositor pentru sportivi ca si pentru varstnici) excelentul produs Full Motion. Substantele active continute in Full Motion sunt capabile , dupa cateva luni de administrare constanta, sa refaca tesutul cartilaginos afectat. Un nume de tinut minte : Full Motion de la GNLD.
DIstribuim produse GNLD online inca din 2008 si va asteptam cu drag pentru a va prezenta mai mult despre aceste produse la magazinul naturist GNLD.
© 2017 Sfinti romani