Moartea

Povestea ne spune că: banul corupe, oamenii sunt lacomi, adesea ne autoamăgim, răul este în noi.

Un eremit a intrat într-o peşteră să se adăpostească de ploaie şi a găsit o comoară. A ieşit peste măsură de speriat din peşteră stigând:
–Am văzut moartea!
Afară s-a ciocnit cu trei bandiţi, care privind în jur l-au întrebat:
–Moşule, unde este moartea?

Eremitul i-a dus în peşteră şi le-a arătat tezaurul, descoperit din întâmplare. La vederea aurului, cei trei bandiţi şi-au simţit inima tresăltând de bucurie şi vicleni i-au spus:
–Ai dreptate, moşule, pleacă, pleacă departe de aici...

După plecarea bătrânului, hoţii au rămas lângă aur, care era foarte mult, întrebându-se, cum să-l care din vârful muntelui. Până la urmă au hotărât ca unul să meargă să aducă provizii şi căruţe, iar ceilalţi doi să rămână de pază.

Cel care a coborât în târg, după provizii, se gândea:,,În târg voi bea şi voi mânca pe săturate, voi petrece...apoi voi cumpăra provizii, pe care le voi otrăvi şi astfel voi rămâne singurul stăpân al comorii."

Cei doi tâlhari rămaşi de pază gândeau fiecare în sinea lui:,, O jumătate din comoară este mai mare decât o treime. La întoarcere, îl vom ucide pe cel plecat în târg şi vom împărţi comoara pe dindouă.

Şi aşa au făcut. L-au omorât pe tovarăşul venit din târg cu provizii şi căruţe, au mâncat hrana otrăvită şi astfel au murit cu toţii...

Spunem povestea: cuiva obsedat de câştigul bănesc,
omului lipsit de scrupule,
celui care uită că banul este un mijloc şi nu un scop,
lacomilor, egoiştilor,
celui pe care banul, câştigul începe să îl dezumanizeze. 

Cei trei ucenici

Povestea ne spune că: mereu mai avem de învăţat, oamenii se completează şi trebuie să lucreze în echipă, totul este relativ, nimic nu este doar ceea ce pare, avem nevoie de un maestru, omul are şi defecte şi calităţi.

Îneleptul avea trei ucenici: Nicodim, Varlaam, Ioan. Odată vorbea cu un alt înţelept, care l-a întrebat:
–Ce crezi despre Nicodim?
–Chiar şi cele mai luminate minţi ar fi uimite de înţelepciunea lui...
–Dar Varlaam, ce virtuţi are?
–Vitejia şi curajul lui întrec pe cele ale eroilor neamului..
–Ce fel de om este Ioan?
–Hărnicia lui poate fi exemplu pentru oricine...
La auzul acestor vorbe, înţeleptul se miră:
–Dacă Nicodim este atât de înţelept, Varlaam atât de viteaz şi Ioan atât de harnic, oare ce mai pot ei învăţa de la tine înţeleptului?

–Nicodim e înţelept, dar leneş, Varlaam este viteaz, dar nechibzuit, Ioan este harnic dar invidios. Nicodim nu ştie că înţelepciunea nu-l face fericit pe leneş, Varlaam nu bănuieşte că fără precauţie, curajul duce la pierzanie, iar lui Ioan, nici prin gând nu-i trece, că hărnicia nu face casă bună cu invidia. Până când vor înţelege acestea, eu voi fi dascălul lor, iar ei, învăţăceii mei.

Spunem povestea: cuiva care crede că ştie totul
omului care se caută pe sine
celui ce nu vede decât un aspect al problemei
cui acceptă greu munca în echipă
aceluia ce suportă greu să fie condus de şef
cuiva ce mai are de învăţat(ele, subaltern, colaborator, subaltern)
copilului care ne contestă autoritatea părintească

 

Laţul ascultării

Povestea vorbeşte despre: credinţă,învăţare, smerenie

Se povesteşte pe la mănăstiri că ucenicul lui Avva Pavel, fiind trimis după ceva ierburi pe lângă cimitirul mănăstirii, unde hălăduia o leoaică ar fi spus:
–Dar dacă vine leoaica?
–Leag-o şi adu-mi-o!
Ucenicul s-a dus şi leoaica a venit către dânsul, dar el s-a repezit s-o lege. Speriat animalul a rupt-o la fugă. Atunci el i-a spus:
–Stai! Părintele meu a poruncit să te leg!
Leoaica s-a oprit, ucenicul a legat-o şi a dus-o Avvei.

Avva Pavel s-a bucurat mult, dar nevrând ca ucenicul să se mândrească şi să se smintească i-a strigat:
–Vai, mie ce fiară turbată mi-ai adus, alung-o!

Spunem povestea: cui nu s-a convins de puterea rugăciunii, smereniei
omului preocupat de propria autoperfecţionare

 

 

Joomla SEF URLs by Artio