ARHIDIACONUL VARLAAM ARGHIRESCU
Mitropolia Moldovei şi Sucevei
(1863-1942)

a. Viaţa

Părintele Varlaam Arghirescu a fost un călugăr renumit în mănăstirile Moldovei şi un devotat slujitor al Bisericii lui Hristos.

Era de loc din comuna Hangu, judeţul Neamţ. La vârsta de 18 ani a intrat în Mănăstirea Neamţ. După câţiva ani de ucenicie a fost făcut călugăr şi apoi hirotonit diacon de stareţul Timotei. În anul 1892 a fost trimis ca slujitor la Catedrala Mitropoliei din Iaşi. Aici a făcut desăvârşită ascultare timp de 50 de ani. În vara anului 1942 a adormit cu pace şi a fost înmormântat la Mănăstirea Cetăţuia.

 

b. Fapte şi cuvinte de învăţătură

  1. Arhimandritul Varlaam slujea în biserica Mănăstirii Neamţ cu mare evlavie şi cânta îngereşte de frumos. Auzindu-l odată cântând şi ştiind petrecerea lui, mitropolitul Iosif Naniescu l-a luat la catedrala din Iaşi, unde a rămas până la sfârşitul vieţii.

  2. Spuneau bătrânii că părintele Varlaam iubea aşa mult biserica, precum iubea pe Hristos. Toată ziua zăbovea în catedrală, aşeza veşmintele, potrivea candelele, mătura pe jos, stătea de veghe lângă moaştele Cuvioasei Parascheva. Iar când slujea, mişca toate inimile şi scotea multe lacrimi prin frumuseţea cântării. De aceea îl cunoştea tot oraşul şi fiecare se folosea de ne voinţa lui.

  3. Acest vrednic slujitor al Bisericii lui Hristos a fost cincizeci de ani paracliser şi veşmântar la catedrală. Spuneau părinţii despre el că se încuia singur în biserică şi niciodată nu ieşea afară până nu se termina slujba şi curăţenia. Apoi făcea trei metanii la moaştele Cuvioasei Parascheva şi venea la chilie.

  4. Spuneau ucenicii lui că părintele Varlaam nu îngăduia nimănui să vorbească în biserică. Dacă auzea pe cineva vorbind, se oprea să mai citească sau să cânte la strană. Apoi iarăşi continua. Când intra el în biserică, ceilalţi îşi ziceau:
    - Tăceţi, că vine părintele Varlaam!

  5. Spuneau iarăşi despre dânsul că nu îngăduia să se citească repede la strană. Dacă vreun cântăreţ citea neclar şi în grabă, bătrânul îl oprea şi începea el să citească rar şi să cânte din nou, zicând: Graiurile mele ascultă-le, Doamne, înţelege strigarea mea (Ps. 5,1).

  6. O altă faptă a părintelui Varlaam era milostenia. Urmând exemplul marelui mitropolit Iosif, el împărţea totul la săraci, la văduve şi la elevi. Salariul nu-i ajungea niciodată. De aceea mereu se împrumuta. Cea mai mare milostenie o făcea însă cu elevii şi studenţii săraci din Iaşi. Zilnic veneau la bătrânul, ca la un adevărat părinte duhovnicesc, şi-i cereau bani pentru taxă, pentru cărţi, pentru gazdă. Iar părintele îi mângâia cu cuvântul şi-i întreba:
    - De cât ai nevoie?
    - De o sută de lei.
    - Iată banii. Dă-mi chitanţă.
    - Părinte Varlaam, când să ţi-i dau înapoi?
    - Lasă, când am nevoie, ţi-i cer eu. Bine că am chitanţa! Însă bătrânul nu mai cerea niciodată banii înapoi.

  7. Spuneau ucenicii lui că în ziua când lua salariul, se adunau la chilia lui numeroşi elevi şi copii săraci. Căci se anunţau unii pe alţii, zicând:
    - Haideţi la Mitropolie, că astăzi părintele Varlaam îşi ia salariul!
    Nu puţini dintre ei au ajuns oameni învăţaţi, cu banii daţi de părintele Varlaam.

  8. Odată a venit la el o femeie de la ţară, plângând:
    - Părinte, sunt o văduvă cu 7 copii. Zilele acestea mi-a murit vaca cu lapte şi n-am cu ce cumpăra alta.
    - Lasă, mamă, nu mai plânge. Cât costă o vacă cu lapte?
    - Costă o mie de lei.
    - Iată, ai de la mine două mii de lei pentru două vaci. Mulţumeşte Cuvioasei Parascheva şi nu spune la nimeni.
    Aşa înţelegea părintele Varlaam să împlinească Evanghelia lui Hristos.

  9. Într-o zi, un om din Dorohoi i-a zis:
    - Părinte Varlaam, împrumută-mi o mie de lei să-mi cumpăr ceva din Iaşi. Cum ajung acasă, îţi trimit imediat banii.
    - Bine, frate, poftiţi o mie de lei.
    După cinci ani, s-a dus ucenicul la Dorohoi şi i-a spus bătrânul, zâmbind:
    - Frate, dacă te întâlneşti cu cutare om, întreabă-l, a mai ajuns acasă de cinci ani de zile?

  10. Spuneau ucenicii arhidiaconului Varlaam că timp de 50 de ani, cât a slujit la Mitropolie, nu a lipsit nici o dată de la biserică, iarna nu făcea foc în chilie şi nici nu a fost vreodată bolnav, căci darul lui Dumnezeu era cu dânsul.

  11. În vara anului 1942, părintele Varlaam a fost găsit dimineaţa adormit în Domnul, culcat pe masă, cu cheile catedralei sub căpătâi. Nu s-a găsit în chilia lui nici un fel de avere, decât o ladă plină cu mii de chitanţe adunate de la elevi şi studenţi pe care îi ajutase timp de o jumătate de veac.

Aceasta era cea mai mare avere a părintelui Varlaam!

Joomla SEF URLs by Artio