ARHIMANDRITUL SAVA CIMPOCA
Schitul Sfântul Ioan Botezătorul-Alba Iulia
(1888-1955)

a. Viaţa

Acest părinte iubitor de Dumnezeu a fost un iscusit nevoitor şi povăţuitor de suflete. S-a născut în comuna Sadu, judeţul Sibiu, din părinţi binecredincioşi. Era cel mai mare dintre cei cinci copii. Mai târziu, atât părinţii, cât şi copiii, au îmbrăţişat viaţa monahală şi au ajuns călugări buni.

Părintele Sava a luat cel dintâi jugul lui Hristos. În anul 1904 a intrat în obştea Mănăstirii Căldăruşani, iar după patru ani a primit schima monahală. Mai târziu i-au urmat tatăl cu al doilea frate, care s-a călugărit, primind numele de Elisei. Iar mama cu trei fete s-au călugărit în Mănăstirea Ţigăneşti. Era un lucru minunat a vedea pe tata cu fiii şi pe mama cu fiicele, împreună ostenindu-se pentru Hristos şi unii pe alţii îndemnându-se la rugăciune, la smerenie şi ascultare.

În anul 1914, părintele Sava a fost hirotonit preot la Mănăstirea Tismana. Între anii 1918-1946 a fost, pe rând, preot şi duhovnic în mai multe mănăstiri, iar în anul 1946 a fost numit egumen la Schitul Sfântul Ioan Botezătorul din Alba Iulia. După o aleasă activitate duhovnicească, în toamna anului 1955, arhimandritul Sava Cimpoca s-a mutat cu pace la cereştile lăcaşuri.

b. Fapte şi cuvinte de învăţătură

  1. Acest părinte vrednic de pomenire întrecea pe mulţi călugări cu postul, cu privegherea, cu bărbăţia şi cu râvna pentru împlinirea faptelor bune. Cel mai mult se jertfea cu săvârşirea Liturghiei zilnice şi cu spovedania credincioşilor. Deşi era aspru la canon şi hotărât în cuvânt, totuşi mulţi îl căutau şi îl aveau de părinte duhovnic.

  2. Mărturisesc ucenicii lui că părintele Sava primise de la Dumnezeu, pentru viaţa lui aleasă, darul izgonirii duhurilor necurate. Zilnic veneau la el oameni bolnavi, pe care părintele îi făcea sănătoşi cu postul şi cu rugăciunile sale. Din această pricină multe ispite pătimea de la diavoli.

  3. Odată l-a întrebat un episcop:
    - Părinte Sava, de ce te chinuieşti aşa de mult cu postul, cu privegherea şi cu rugăciunea ?
    - Preasfinţite, Domnul nostru Iisus Hristos a suferit pentru noi toţi, iar eu sufăr numai pentru păcatele mele!

  4. Părintele Sava slujea întotdeauna cele sfinte cu multă evlavie şi fără nici o grabă. Într-o zi însă, cântăreţul cânta repede la strană. Atunci bătrânul a zis ucenicului său:
    - Spune-i cântăreţului că eu nu mă grăbesc !

  5. Într-o zi nu avea cine face mâncare la obşte. Atunci părintele Sava, după ce termină slujba, a tăiat lemne, a pregătit mâncarea, a sunat clopotul şi a servit pe toţi la masă. La urmă a început să spele vasele.
    - Lasă, părinte stareţ, că spălăm noi vasele - au zis ucenicii.
    - Nu. Astăzi fac eu tot. Mâine, dacă veţi vrea, veţi face sfinţiile voastre. Din ziua aceea, toţi se sileau să urmeze nevoinţa stareţului.

  6. A venit odată la schit sora stareţului - maica Vitalia din Mănăstirea Ţigăneşti-Ilfov. Dar bătrânul n-a primit-o în chilie.
    - De ce n-ai primit pe maica în chilie, părinte stareţ ? l-au întrebat ucenicii.
    - Dar oamenii ştiu că este sora mea ? a răspuns bătrânul cu asprime.

  7. În altă zi a venit o femeie plângând la schit:
    - Părinte, rugaţi-vă pentru soţul meu. Trebuie să-i facă operaţie şi nu ştiu dacă mai scapă.
    - Nu mai plânge, soră. Să ne rugăm Domnului trei zile cu post pentru el. După trei zile, bolnavul s-a făcut sănătos şi n-a mai fost operat.

  8. În timpul războiului trecut, la spitalul din Ploieşti erau mulţi bolnavi de tifos exantematic, care mureau neîmpărtăşiţi şi nu avea cine să-i îngroape. Atunci părintele Sava a zis către stareţul Mănăstirii Ghighiu:
    - Dacă îmi daţi voie, mă duc să împărtăşesc bolnavii. Eu nu mă tem că mă voi îmbolnăvi.

Astfel, doi ani de zile, părintele Sava a fost duhovnicul bolnavilor şi multe inimi zdrobite a alinat, dar, cu darul lui Hristos, a fost păzit nevătămat. Apoi, stabilindu-se la Schitul Sfântul Ioan Botezătorul-Alba Iulia, a făcut multă misiune evanghelică între credincioşi şi s-a săvârşit cu pace.

Joomla SEF URLs by Artio